A rămas în istoria teatrului drept unul dintre cei mai importanți actori ai noștri. Puțini își mai amintesc rezonanța inconfundabilă a timbrului său vocal și alura tipică de erou!
„Viața lui de actor n-a cunoscut șovăieli și pauze: avea în el pregătită puterea de afirmare întreagă și conturul unei medalii,
care zăcută mii de timpuri în piatră, iese la lumină cu strălucirea ei de început.
Talent interior și de tenacitate metalică, Vraca era gata făurit și complet, când a intrat din culise în spectacol.” – Tudor Arghezi
Marele actor, George Vraca, s-a născut într-o familie de aromâni, în Bucureşti, la 25 noiembrie 1896. Şi-ar fi dorit să ajungă agronom, însă, după ce în anii Primului Război Mondial i-a întâlnit într-o baracă-spital din Iaşi pe George Enescu şi pe Maria Ventura, s-a hotărât să devină actor.
A absolvit Conservatorul de artă dramatică îndrumat de actorul Nicolae Soreanu, cu care avea să fie ulterior, în mai multe rânduri, partener de scenă.
S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic şi modern, universal şi naţional… „Hamlet”, „Visul unei nopţi de vară”, „Cum vă place”, „Neguţătorul din Veneţia”, „Macbeth”, „Richard al III-lea” de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O’Neil, „Vlaicu-Vodă” de Alexandru Davilla, „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri etc.
Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înţelegerii rolului, distincţia şi eleganţa ţinutei, gestica sobră şi dicţiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice.
Devine apropiatul marilor actori de la noi şi din Franţa, de unde se dă ora exactă în materie de teatru. Lumea evoluează, trece la film, dar rolurile memorabile rămîn. E primul care înţelege că una e jocul din spatele cortinei, alta e pelicula. E complex.
Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul „Tudor”. Spre sfârşitul vieţi, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care şi Luceafărul. În ultimii ani de viaţă a fost interpret şi director la Teatrul „Nottara”.
În 1952 i s-a acordat titlul de „artist emerit” al Republicii Populare Române.
Ultimul rol interpretat a fost în „Richard al III-lea”, rol pe care însă nu a apucat să îl interpreteze decât de 14 ori. Marele actor George Vraca, s-a stins din viață în dimineața zilei de 17 aprilie 1964, la numai 68 de ani…
A părăsit scena vieţii rostind: „Ce păcat că mor. Abia acum aş şti să le arăt oamenilor ce înseamnă a muri. Nu cum am jucat eu până acum.”
A strălucit pe scena interbelică mai mult ca nimeni altul, a fost iubit de public, apreciat de cronicari. A fost și criticat, dar e sigur că aproape jumatate din istoria secolului trecut în teatrul românesc ar fi arătat altfel fără el. Atunci când urca pe scenă, George Vraca era cuceritor, seducator, tulburator, de neuitat. A iubit teatrul cu pasiune, iar azi e …aproape uitat. Cine ar fi crezut că ar putea fi uitat în ultimul său spectacol, Richard al III-lea, atunci când… „a învățat să moară”? Peste timp, rămane tristețea unui artist care spunea despre sine asa: „Aș fi vrut să fiu un artist desăvârșit si nu sunt …”
(Textul mai conține informații preluate)
Clv Film 